Beletristica si desene animate
A aparut Belletristisch.com. O comunitate de literatura infiintata de CoolGoose unde puteti sa postati poezii, povestiri sau piese de teatru, sa primiti sugestii si aprecieri si sa cunoasteti oameni. Momentan este o comunitate mica, dar care probabil va creste vertiginos. Enjoy!
Ieri am avut o conversatie cu Miruna despre desene animat. Desenele anilor ‘90 si cum nu se mai difuzeaza acum, ca sa fiu mai precisa. Fragmente:
Miruna (3/23/2008 9:38:59 AM): ce lume…
Miruna (3/23/2008 9:39:24 AM): saracii copii de azi..nu stiu ce-i aia cow and chicken.nu stiu viata cu louie..niste prosti
Katherine (3/23/2008 9:39:42 AM): nici de powerpuff girls nu prea mai stiu
Katherine (3/23/2008 9:39:45 AM): can you imagine?
Miruna (3/23/2008 9:39:48 AM): nu.
Miruna (3/23/2008 9:39:51 AM): nu se poate.
Miruna (3/23/2008 9:39:53 AM): CUM SA NU STIE?
Miruna (3/23/2008 9:39:57 AM): e…esentza…
Katherine (3/23/2008 9:40:05 AM): da
Katherine (3/23/2008 9:40:22 AM): si nici dexter nu prea se mai stie
Miruna (3/23/2008 9:41:24 AM): doamne.io zic sa facem o zi intrenationala
Miruna (3/23/2008 9:41:39 AM): si tom cats nu mai ruleaza.
Miruna (3/23/2008 9:41:41 AM): n-au viata.
In concluzie, dupa o lunga dezbatere: 31 mai va fi ziua desenelor animate. Adica fiecare isi face rost de cateva episoade mai vechi din desenul animat preferat (care ruleaza sau nu mai ruleaza la tv, nu conteaza - oricum probabil nu mai ruleaza), isi ia o pizza sau ceva de rontait, cheama niste prieteni si face un mic maraton de desene animate. Sau purtati insigne, esarfe orice chestie care va aduce aminte de acele desene care va faceau sa nu mai plecati din fata televizorului. Pentru mine probabil va fi “Wacky Racers” xD
De ce 31 mai? Pentru ca 1 iunie e ziua copilului. Si pe 1 iunie ne polueaza cu desene urate, noi si violente xD
Spread the word!
Green Be Your Day
I solemnly swear this post has nothing to do with the band.
Prin Cosbuc au aparut diverse afise despre ecologie. Ceva cu “Green <<something>>”, un copac mare si ceva natura p-acolo. Fac reclama la o noua campanie ecologista sau la o dezbatere pe domeniu. Nimic mai frumos. E dragut sa te preocupe mediul, e dragut sa te gandesti la starea naturii si implicit la starea ta. Iar mai nou e si trendy sa fi ecologist.
Ieri cand mergeam spre Polivalenta (mai explicit, statia de metrou Brancoveanu), ma gandesc sa imi cumpar o revista de citit in metrou. Cosmopolitan nu aparuse inca, asa ca imi cumpar un numar din Glamour pe care nu il citisem (I don’t actually read Glamour, but it had a Kate Hudson report signed by Eve MacSweeney and photos by Patrick Demarchelier, so go figure). In revista asta sunt multe apropouri sau uneori articole intregi despre ecologie.
Cateva citate:
- “Hainele ecologice ti se par grozave.[...]“
- “Organizatiile ecologiste ti se par locurile ideale de agatat. [...]“
- “Pentru ca e la moda sa fii ecologista. [...]“
- “Insasi moda a adoptat nuante eco [...] toate superstarurile Hollywood-ului poarta verde.”
Pe langa chestii de genul asta, au intregi articole despre cum sa fie cineva eco, ce chestii eco iti poti cumpara, cum sa mananci eco. Pacat ca nu este o revista eco la propriu, printata pe hartie reciclata. Ecologia e glam.
Initiativa e draguta, dar se exagereaza. Daca cineva vrea sa se ocupe de problema asta, o face pentru ca asa simte, nu pentru ca este trendy.
Pana atunci, have a green day everybody!
In Cosbuc am invatat…(III)
De data asta cu dedicatie pentru Cange (Mr. DJ - si prin postul asta te rog sa pui Rolling Stones - Paint it Black data viitoare):
” …ca satanistul e asa de zdreanta ca foloseste expresii de genu <<ce dumnezeu>>”si <<doamne iarta-ma>>…”
“…ca nu e bine sa te ascunzi in toaleta baietilor de pe partea dreapta cum privesti de la sala 7.”
“…sa uit ceea ce invat.”
Youtube - This video is not available in your country
Vroiam si eu sa vad coverul dupa Dio, Killswitch Engage - Holy Diver.
Dau click pe videoclip si …. “This video is not available in your country.“
Romania e interzisa pe YouTube? Discriminare? Killswitch Engage e interzis de CNA? Pe scurt: WTF? Au astia niste setari de care eu nu stiam? Uhm… right.
TFN - It’s a Long Way to the Top
E greu sa fi artist in Bucurestiul anului 2008. E si mai greu sa fi membrul unei formatii relativ necunoscute, sau dupa cum zicea cineva, sa activezi intr-o TFN (Trupa Fara Nume). E greu sa faci coveruri si e greu sa te deplasezi in locuri ciudate (ca sa nu zic locuri ce ar trebui sanctionate de Directia de Sanatate Publica pentru frigul ingrozitor si umezeala care poate duce usor la o pneumonie) pentru 2-3 ore in care cineva care tocmai a luat contact cu teoria muzicala - programa la muzica de clasa a 5-a sau a 6-a - se considera teoretician si superior tie pentru ca nu bati masura (care de altfel, mai degraba te incurca decat sa te ajute). E greu sa progresezi. E greu sa depasesti stadiul de TFN si sa treci pe treapta urmatoare (probabil TFR - Trupa Fara Renume), e greu sa iti scrii propriile cantece, dar e si mai greu sa rogi pe cineva sa ti le scrie. E greu sa le canti. E greu sa gasesti oameni care vor sa te ajute, e greu sa gasesti pe cineva care are bunavointa de a-ti da o sansa, de a crede in tine. Abia dupa aceea se poate considera ca ai o sansa.
De ce scriu asta? Pentru ca astazi la ora 10 si un pic, in aceasta sfanta duminica, sarbatoare religioasa si traditionala, (noi - Vali & I) am asistat in calitate de invitati la niste repetitii. Nu stiu ce fel de formatie era, nu stiu daca avea nume sau nu. Dar stiu ca era frig in sala si ca eram intr-o cladire cu pericol de prapusire la cea mai mica urma de activitate seismica (sau de microfonie) din zona Timpuri Noi.
On a happier note, youtube gives us an insight into finnish life:
The Big Apple - Poetry
I miss NYC. I miss the traffic, I miss the lights, I miss the ice-cream. I would like to go there again one day. I would like to go there with you. Heck, I would go anywhere with you. You make every place look glorious, you make everything more alive and you make me happy. Because you are amazing, and I will keep telling you that ’till my very last day.
I was browsing through some poetry folders and I came across these things:
t i - l!
a
u
Intotdeau L vi-l int
Ati na ind . eu
vrut Acum
marul. luat.
Dis L-ati
cor ins
dia vi int
l-a l-a
intins. luat. Di vi
L-ati avolul
Te scufunzi in vise care au murit
Si mori pentru a doua oara cu ele.
Luna se oglindeste in pahar
Luna se oglindeste in tine
Si in mine
Si iar in pahar.
Degetele tale alearga
Pe corzile de metal
Animate de luna.
Notele ies din cutia de lemn
Trase de mana.
Picaturile se scurg pe podea
Urmarite de privirea ta,
Si se strang intr-o mica pata rosie
Pe covorul alb.
Iti ridici privirea de pe covor spre luna.
Degetele se opresc pe corzi.
Te uiti fix in pahar.
Te-ai oprit vreodata macar
Sa te intrebi de unde vine muzica,
De unde vine luna,
De unde vine paharul,
De unde vin picaturile si pata de pe covor?
Au fost aici dintotdeauna,
Dar nu le-ai observat.
Nici pe mine, nici paharul, nici luna.
~*~
Ce frumos au evoluat lucrurile de atunci…
‘Εκατερινη
